RECENZIE DE CARTE: „Alchemised” de SenLinYu

Impresii generale:

Citind cartea, descoperi o lume divizată, aflată în conflict, o lume marcată de anumite principii și doctrine. Prin ochii Helenei, vezi cum trecutul cunoscut de ea devine o amintire, iar prezentul rescrie ordinea societății și a vieții. Sunt multe detalii (istorie, societate, cultură, credințe, abilități) care se strecoară drept introduceri ale unor episoade sau explicații necesare pentru a asimila întregul.

Personajele:

Fiecare personaj are o poveste (majoritatea sunt greu de digerat), însă explică, în mare măsură, statutul din prezent și acțiunile lor. Partea interesantă e că atunci când crezi că ai ajuns suficient de departe în subiectul cărții, că deții suficiente informații pentru a le caracteriza... constați că realitatea în care ai trăit odată cu Helena se răstoarnă în fața ta și privești totul cu alți ochi. Piesele de puzzle se reorganizează singure, iar ceea ce era înainte certitudine devine o sursă de revoltă de natură morală.

Tropes: dark romantasy, enemies to lovers, captivity, torture, slow burn romance, dystopian setting

Citate din carte

• „Crezi că breslele au inventat ruptura dintre noi și Flacăra Eternă? Holdfaștii susțineau că toate preferințele lor sunt suprem morale și considerau că-și calcă pe conștiință dacă fac concesii. Cum rămânea, în condițiile astea, cu dorințele și nevoile noastre, ale celorlalți? Când orice ne-am fi dorit devenea un păcat sau o formă de viciu doar pentru că nu le convenea lor să-l avem? N-am făcut decât să devenim ceea ce ei erau convinși deja că suntem: inferiori și corupți.” (p. 131)

• „Te-am avertizat, dacă ți se întâmplă ceva, am să distrug Flacăra Eternă cu mâna mea. Nu e o amenințare. E o promisiune. Consideră-ți supraviețuirea esențială pentru Rezistență, la fel ca a lui Holdfast. Dacă mori, îi omor pe toți, până la unul.” (p. 226)

• „Holdfaștii au domnit aproape cinci sute de ani cerești prin drept divin, dar restul lumii a ajuns din urmă revelațiile noastre tehnologice. Ceea ce a provocat răzoiul este tensiunea dintre idealurile trecutului și realitățile prezentului. [...] Adică țara asta a început, cu timpul, să pună la îndoială ce e divin și dacă ceea ce e divin contează.” (p. 257)

• „Întotdeauna crezuse că ar putea face orice pentru prietenii ei. N-avea nevoie de recunoaștere, doar de liniștea că făcuse ce trebuia. Pragmatismul îi răpise orice luciu de eroism și ea își tot spunea că e în regulă... Dar era nespus de singură. [...] În ea exista acum o senzație tulbure de gol care nu mai dispărea, o rană ce creștea încet și pe care nu putea s-o vindece. nu mai putea să se repare și nimeni nu părea înclinat măcar să observe că se frânge.” (p. 358)

Cititorul... și cartea

Concluzii

📖 A vorbi despre „Alchemised” e, poate, la fel de dificil precum experiența lecturii. Nu e vorba de exprimarea unor rezumate sau impresii schematice, ci e vorba de retrăirea conținuturilor parcurse. E dur, e crud, uneori pare nedrept ce se întâmplă cu personajele. Câteodată chiar te copleșește, spui că e prea mult pentru un om. Și totuși, vrei să citești, vrei să rămâi în acea lume gri pentru a urmări „pata de roșu” și a înțelege cauzele care au dus la apariția acestor întâmplări.

♟️ Kain și Helena? Îi cunoști drept doi rivali din mediul academic, care se reîntâlnesc drept membri ai două tabere aflate în conflict, și te desparți de ei cu un gust amar și cu amintirea a tot ceea ce au trăit pentru persoana iubită. Nu e o poveste pe care o citești des, nu e o poveste pe care o intuiești, pentru că experiențele lor sunt atât de complexe, plasate într-un context atât de tragic... încât rămâi blocat și impresionat de tot ceea ce descoperi.

💭 La final de lectură, „Alchemised” rămâne o carte tulburătoare, care inspiră niște întrebări serioase despre sine și despre lumea în care trăim, o carte care nu poate fi parcursă de oricine (prin tematica și structura ei), dar care te răsplătește pentru eforturile și resursele alocate în calitate de cititor.

Articole similare...

Arhivă