Un pod între generații prin propria cerneală...

RECENZIE DE CARTE: „L-ați văzut pe Luis Velez?” de Catherine Ryan Hyde

Iată că am încheiat și prima lectură a acestui an: o carte colorată, cu un titlu care transformă cititorul într-un trecător oprit – de un autor – pe strada Cărților. Sau într-un Raymond, care alege, spre deosebire de alți trecători grăbiți, să se oprească și să interacționeze cu vecina lui, Millie. (Cine poate spune că lectura nu e la fel?)

CE CITIM ASTĂZI?RECENZIE DE CARTE

Anca Denisa Șogor

1/22/20262 min read

green and silver click pen

Impresii generale:

Narațiunea și descrierea sunt adaptate nivelului recomandat (adolescenți), dar trebuie să recunosc: indiferent de vârstă, perspectivele asupra vieții raportate la ideal vs. realitate te opresc din lectură pentru a rămâne cu propriile gânduri câteva minute. Acele idei, strecurate în interacțiunile personajelor sau în diferite episoade, îți lasă un gust amar tocmai prin actualitatea lor...

Personajele:

M-a încântat spiritul civic al lui RAYMOND - acea empatie care alimentează motorul ce-l conduce prin diferite contexte sociale contra poziționărilor sale obișnuite pentru a o ajuta pe bătrâna MILLIE (care nu inspiră milă, ci atrage, până la final, respectul și admirația cititorului) în viața de zi cu zi și în dezlegarea misterului din spatele dispariției lui Luis Velez.

Citate din carte

  • „Cei mai mulți se grăbesc să treacă și, cu cât încerc mai mult să le cer ajutorul, cu atât măresc pasul. Nu, nu, spun ei, nu cu vorbe, ci cu graba lor. Ei spun: Nu ești ruda mea, nici prietena mea, nu aparții de micul meu trib. Ești cu ceilalți, nu cu noi. [...] Așa sunt oamenii în zilele noastre, mă tem.” (p. 23)

  • „Și iată un lucru interesant despre experiențele de viață care te trezesc la realitate, Raymond: încerci să te culci la loc, dar degeaba. Dacă te-ai trezit, te-ai trezit. Nu mai poți adormi la loc, prietene.(p. 105)

  • „Și aș vrea să te gândești o clipă: ce aș fi avut eu din toate astea dacă nu te-ai fi împrietenit cu mine. Gândește-te la asta, Raymond! Tot ceea ce mă ține în prezent pe planeta asta sunt lucrurile pe care tu le-ai adus în viața mea.(pp. 161-162)

Cititorul... și cartea

Concluzii

De la 25 la 92 e o distanță mare de ani, dar, citind ce gândea și ce trăia bătrâna simpatică din blocul tânărului de 17 ani, intram în pielea ei și simțeam cum mi se strânge inima în piept.

Noi cum vom ajunge la bătrânețe?

Ce boli ne vor provoca și ne vor schimba stilul de viață?

Și, poate mai important... într-o societate care devine tot mai individualistă... cine va alege să stea lângă noi, să ne ajute sau măcar să ne vadă?

Vă invit (dacă nu ați făcut-o deja) să citiți această carte şi să descoperiți lecțiile şi surprizele pe care le oferă!

Articole similare...

Arhivă

green and silver click pen