RECENZIE DE CARTE: „Pe aceeași frecvență” de B. K. Borison

Impresii generale:

„Pe aceeași frecvență” este o poveste de dragoste drăguță, ce surprinde tranziția de la viața lipsită de iubire la redescoperirea acelui sentiment de a fi într-o relație care să îți aparțină și să îți reprezinte reperele personale. Trăiești fiecare pagină ca pe o călătorie prin suflete și reacționezi afectiv la contactul cu perspectivele diferite ale protagoniștilor.

Personajele:

Cele două perspective acționează ca o ancoră, fixând drept punct de referință personajele Lucy și Aiden. Cu toate acestea, apar și alte personaje importante din viața lor, care au propria identitate, propriul trecut și propria personalitate (fostul partener al lui Lucy, fiica ei, soțul fostului partener, colegii de muncă ai celor doi, familia lui Aiden). Comunitatea care se creează este una primitoare, caldă și înțelegătoare, iar relațiile dintre personaje sunt pozitive și bazate pe respect și iubire. 

Citate din carte

• „Pisicuțe în prime-time e o emisiune care dă numai melodii cu versuri în care apare cuvântul pisică. Restul timpului e dedicat comparațiilor între mărcile de nisip pentru pisici și locurile unde se găsește cea mai bună iarba-mâței în zona orașului Baltimore. E neobișnuit de liniștitoare. Le-am văzut cifrele. Au scoruri de trei ori mai bune ca ale noastre.” (AIDEN, pp. 16-17)

• „Mă făceau să mă simt mică. Mai puțin legată de ceilalți. De parcă... de parcă noi toți, din lumea asta mare și agitată, nu facem decât să ne izbim unii de alții și eu nu am pe nimeni care să vrea să se agațe de mine. Nu mă simțeam eu însămi și simțeam că nimeni nu e așa cum e în realitate.” (LUCY, p. 41)

• „Nu vreau să încerc. Tot ce fac e să încerc. [...] De ce nu poate să fie un lucru care pur și simplu... se întâmplă? Nu vreau... nu vreau să mă gândesc la ce ar trebui să spun sau la cum ar trebui să mă port sau... sau să am idei de subiecte de discuție în aplicația de notițe de pe telefon, pentru o întâlnire la cină la un restaurant care nici nu-mi place. Vreau să simt ceva când relaționez cu cineva. Vreau scântei. Din cele bune, înțelegi? Vreau să râd și să nu fie forțat. Vreau să mi se facă pielea de găină. Vreau să mă întreb la ce se gândește cel din fața mea și să sper că la mine. Vreau... vreau magie.” (LUCY, p. 43)

• „Mi-a plăcut și că... eram altcineva. Îmi plăcea să-mi las problemele deoparte și să exist sub forma unei alte persoane. [...] Îmi plăcea să vorbesc despre dragoste până când... nu mi-a mai plăcut, presupun. [...] Am început să văd ceva comun la ascultătorii care sunau la emisiune. Vedeam că dragostea putea să-i facă să se simtă jalnic. Putea să-i sfâșie înn bucăți. Și din momentul în care am văzut asta, n-am mai putut să închid ochii. Cred că am început să aștept și eu același lucru. Să mă pregătesc sufletește. Mi s-a părut mai ușor așa.” (AIDEN, pp. 224-225)

• „Te-ai trezit vreodată dintr-un vis cu inima bătându-ți cu un milion de kilometri la oră, fără să știi de ce? Doar cu... doar cu vaga impresie că e ceva. Ca o amintire pe care n-o poți prinde...” (AIDEN, p. 463)

Cititorul... și cartea

Concluzii

💭 Am început cartea cu entuziasm și din dorința de a trece de la atmosfera „Alchemised” la o poveste caldă și amuzantă. Da, schimbarea de registru s-a resimțit ca un val de care m-am lovit, dar era ce îmi doream când am ales următoarea mea lectură. 🤭

📻 Și așa i-am cunoscut pe Aiden și Lucy. Și pe oamenii din jurul lor. Fără a intra prea mult în detalii, mi-a plăcut ideea cărții (ce implică și un post de radio cu o emisiune despre relații), mi-a plăcut cum, printr-un dual POV, eram invitată în mintea și în viața protagoniștilor și mi-a plăcut relația dintre personaje (deși Lucy e o mamă care își crește singură fiica, în continuare are o relație bună cu fostul partener și este susținută în mod sincer de noua lui familie, prietena ei și colegii de serviciu).

❤️ I-am acordat 4 „steluțe” pentru că a atins punctele pe care le urmăream: o lectură plăcută, cu final fericit, care te încarcă pozitiv și îți oferă și câteva citate interesante, din perspective opuse, despre iubire și modurile în care se trăiește/se manifestă în societatea actuală. (Am simțit să scad un punct pentru că percepeam unele aspecte sau exprimări ca fiind forțate pentru a susține acel vibe cozy și funny al poveștii.)

Articole similare...

Arhivă