TÂRGUL DE CARTE DE LA FOCȘANI (2023): Lansare „Crâmpeie de emoție/Fragments of Emotion”

Încă din data de 5 octombrie anunțam apariția primului meu volum, Crâmpeie de emoție/Fragments of Emotion. Spuneam, la acea vreme, că marchează în mod oficial debutul și prima etapă a parcursului meu literar (etapa de restaurare și de editare a creațiilor ce îmi poartă semnătura). Prin prezentarea neconvențională a conținutului (acea alăturare a genurilor: dramatic la nivel structural și liric la nivel ideatic), era un proiect literar îndrăzneț, ieșit din tipar, pe care doream să îl prezint în fața publicului drept cartea de vizită care anticipa următoarele proiecte, pe care le-am gândit și la care am lucrat ani de zile sub anonimat.

Cuvântul meu nu-nseamnă mult,

dar eu îl prețuiesc

și îl aștern pe-o foaie în prezent

să nu se piardă în trecut,

ca mai apoi, în viitor,

să-i dau noi forme și-un contur

și în final, de voi putea,

să îl adun și să-l expun

în galeria vieții mele.

(„Cuvântul meu”, în Ande, „Crâmpeie de emoție / Fragments of Emotion”)

Pe 28 octombrie, reveneam cu următorul text:

Astăzi, 28 octombrie 2023, această „piesă de teatru” a fost pusă în scenă, în cadrul Târgului de carte de la Focșani, în fața „iubitorilor de cuvinte”, așa cum îmi place să descriu mulțimea adunată, deoarece numai cei care iubesc cu adevărat cuvântul pot avea răbdarea și deschiderea necesară unui astfel de eveniment cultural. Mie mi-a revenit sarcina de a intra în pielea personajului Ande, protagonista acestei „povești”, fetița care încă de la o vârstă fragedă a ales să devină un „slujitor al condeiului”, o fetiță care a pornit pe un drum lung și anevoios și a crescut, odată cu numărul filelor scrise de ea, visând ca, într-o bună zi, cuvintele sale să iasă la lumină pentru publicul dornic să o aleagă.

„Cuvântul meu / [...] / să îl adun și să-l expun / în galeria vieții mele” – Am scris aceste versuri cu mult timp în urmă, fără a gândi pentru o clipă că ele vor prefigura debutul meu oficial: lansarea volumului în incinta Galeriilor de Artă din Focșani.

După mai bine de zece ani, fetița scriitoare care a crescut în umbra anonimatului, înotând prin valuri de cerneală în contra direcției indicate de alți seniori, vedea cum creațiile sale prind contur într-o carte îngrijită de ea (de la text la ambalaj - tehnoredactare și copertă), cum cartea ei era interpretată de alți scriitori (Petrache Plopeanu - prefață, Geanina Bîrlădeanu - postfață). Vedea, în timp ce își înfrâna lacrimile și forța un zâmbet, în timp ce purta un dialog intens cu propria inimă pentru a o convinge să-și calmeze bătăile, cum cartea era prezentată în fața unui public și asculta cuvintele frumoase care îi erau atribuite.

Era o primă victorie a lui Ande în lupta sa împotriva tiparelor...

Discurs lansare

Formatul volumului, rezultat din îmbinarea genului liric cu genul dramatic, se datorează libertății pe care actul creator îl conferă însuși creatrului și se justifică prin tendințele de „consum” ale publicului actual. Pentru a privi problema dintr-un unghi mai apropiat, ne putem îndrepta atenția spre comportamentul tinerilor de astăzi ,care preferă mijloacele media, unde informația se transmite dinamic, iar accesul la ea nu necesită un efort intelectual. Nu putem afirma același lucru despre o carte.

Revenind la Crâmpeie de emoție... Am afirmat de la bun început, în Nota autoarei, faptul că poezia este utilizată de către mine drept un instrument pentru a investiga în profunzime contexte și trăiri, având drept finalitate conturarea psihologiei propriilor personaje. În cea de-a doua carte - pe care o am deja în lucru - am făcut trimitere la acest demers, referindu-mă la o „ficțiune născută din ficțiune”. De fapt, aceste mici experimente literare s-au reunit în prezentul volum și au format împreună noi povești, fie ele despre iubire, despre victimele unor conflicte, despre cugetări-mozaic sau despre muze și idei.

Secțiunile ce alcătuiesc volumul de poezii ascund povești pe care cititorul însuși trebuie să le descopere și să le interpreteze. Misterul lor e susținut tocmai de posibilitatea de a fi interpretate diferit, de cititori diferiți, în lipsa unui context declarat în mod oficial de către autor. Cu alte cuvinte, sunt idei dăruite publicului.

La capetele acestui șir rămân cele două poezii pe care le revendic ca fiind în strânsă legătură cu mintea și sufletul meu: Cuvântul meu și An de an...

Am spus și susțin cu tărie acest fapt: al meu cuvânt nu înseamnă mult, dar continui să îl prețuiesc. „Cuvintele mele”, așa cum le-am numit în prima poezie, s-au conservat sub forma unui boboc, iar acest boboc, din ultima poezie, a așteptat an de an să vadă lumina și să înflorească.

Metaforic, aș spune că astăzi închei primul volum al poveștii lui Ande, fetița care a cultivat încă din copilărie acest boboc, întrebându-se mereu, din întunericul anonimatului, care va fi, totuși, soarta acestuia. Azi, scăldată în câteva raze de lumină, pot afirma cu certitudine: a înflorit bobocul fetiței și  împrăștiat semințele, așteptând acum ca grădina aparent pustie să se umple cu noi flori.

Articole similare...

Arhivă