LANSARE DE CARTE: „FERENIKE” de Doina Ruști

Gândeam, pe 29 martie, că mi-ar plăcea să revin la Bacău, la Biblioteca Județeană. Iată că vizita Doinei Ruști mi-a oferit o nouă șansă să revin - de această dată în calitate de spectator. Ce-i drept, era o zi mult mai prietenoasă decât acea zi de martie, iar momentul prânzului a fost marcat de un eveniment de-a dreptul comic - ca să nu-l descriu drept caraghios -, ce implica un chip cunoscut. (Prefer să îl păstrez acum doar pentru mine; poate, în viitor, voi avea ocazia să îl împărtășesc și cu mințile curioase.)

Lansările de carte sunt, în opinia mea, întâlniri prețioase atât pentru autor, cât și pentru public. Nu te prezinți în fața cititorilor tăi pentru a te lăuda, ci pentru a te conecta cu ei la un alt nivel, pentru a le împărtăși din experiențele acumulate prin scrierea volumului respectiv, pentru a cunoaște noi oameni care sunt interesați de ceea ce faci, de ceea ce scrii, de tine ca om.

Spuneam, în postarea pe care am publicat-o pe Facebook, că am cunoscut-o cu doi ani în urmă pe Doina Ruști. Grație masterului. Recunosc, atunci când citeam Zogru, când mă documentam pentru temele pe care trebuia să le pregătesc, nu mi-am închipuit vreodată că voi ajunge în sala în care va fi și autoarea prezentă. Dar am ajuns. Am vorbit cu dânsa: o dată când mi-a oferit un autograf, apoi o altă dată în fața bibliotecii, pe o temă academică. 

Când ascultam discursul său, îmi aminteam de ultimele mele luni și asociam anumite concepte cu informațiile pe care și eu le cunoșteam, fiind un filolog. Mi-a plăcut mult modul în care privea lucrurile, am apreciat dorința de a scrie altceva, de a adopta forme literare „neconvenționale” pentru confesiuni. Într-o oarecare măsură, mă identificam în explicațiile sale și mă bucuram pentru că nu eram singulară în anumite concepții vizavi de literatură și de modul în care poate fi redată pe hârtie.

La finalul acelei zile, am câștigat mai mult decât o experiență literară. Am descoperit o altă perspectivă literară, familiară propriei perspective. Am întâlnit un scriitor care, prin comportamentul manifestat față de cei prezenți în sală, a devenit un alt reper pentru mine. Am cunoscut un om modest (în pofida statutului pe care îl are în lumea literară și nu numai), care dedică ore documentării, un om capabil să înțeleagă și să aprecieze ceea ce încerc și eu, la rândul meu, să ofer publicului prin propriul meu condei. 

Articole similare...

Arhivă