LANSARE DE CARTE: Gheorghe Mocanu, „Odobești. Scrieri aleatorii” (vol. I)

După episodul „Oaza”, am participat, împreună cu Geanina Bîrlădeanu și Mariana Vicky Vârtosu, la un alt eveniment literar: lansarea „tabletelor” lui Gheorghe Mocanu. Era un nou prilej să revin în Odobești, orașul copilăriei mele, pe străzile pe care, în trecut, în zi de sărbătoare (Festivalul Vinului) sau în zile de weekend, le colindam împreună cu părinții, cu bunica sau cu soții Arcuda.

De această dată, lucrurile stăteau altfel. „Mama Poni” mă însoțea într-un alt mod - din Cer -, părinții erau solicitați la firma familiei, iar unchiul și mătușa tatei au rămas în gândurile mele. Strada din fața Casei de Cultură nu se schimbase foarte mult. În zile de sărbătoare, se impuneau anumite restricții de circulație pentru drumul principal, iar acesta se transforma într-un mic bâlci. În fața acestei imagini, îmi era greu să nu retrăiesc nostalgic momentele de familie de odinioară, puse sub semnul inocenței și al curiozității. Toate acele etape ale dezvoltării contribuiseră la formarea mea, erau parte din mine și mă legau afectiv de acest loc.

Nu îmi mai aminteam interiorul clădirii, chiar dacă trecusem adesea prin fața sa. Preț de câteva clipe, aveam impresia că mă aflu la Sala „Ion Petrovici” din Tecuci. Atmosfera de la Odobești nu era diferită de atmosfera de dinaintea unui spectacol. Publicul intra în sală - individual ori în grupuri - ocupa câte un loc și aștepta, în timp ce oaspeții de pe scenă se pregăteau pentru eveniment.

Dintre cei prezenți, l-am remarcat în mod special pe „protagonistul” lansării - domnul Gheorghe Mocanu. În acel moment, un mic zâmbet și-a făcut loc pe buzele mele, suficient de mic încât să nu fie remarcat de nimeni. Nu era prima mea întâlnire cu dumnealui, dar era prima în care îl priveam cu alți ochi, într-o altă ipostază.

Autorul îi cunoștea foarte bine pe unchiul și mătușa tatei, ba chiar ne-am întâlnit și în curtea bunicii, la Beciu. Eu eram un copil fascinat de casa bătrânească și de flori, iar dânsul era un prieten al „seniorilor” pasionat de muzică și literatură. Odată cu trecerea timpului, astfel de întâlniri au devenit tot mai rare, motiv pentru care, vreme de ani de zile, nici dânsul nu a mai auzit de mine, nici eu nu am mai auzit nimic despre dânsul. Nici nu aveam așteptări să mă recunoască drept nepoata Polinetei, pentru că mă maturizasem între timp. Nu puteam afirma același lucru despre dumnealui, fiindcă timpul conservaseră, în mare parte, trăsăturile rămase în memoria mea.

Când un autor își lansează o carte, tânjește, în sinea lui, după o sală plină cu oameni interesați de scrierile sale și invitați importanți nu doar prin statut, ci și prin suflet. Gheorghe Mocanu s-a bucurat de o lansare frumoasă, cu un public divers, generos, și invitați de seamă, dintre care i-am recunoscut pe: Dumitru Brăneanu, Sorin Francu, Gheorghe Andrei Neagu și Petrache Plopeanu.

Intervențiile fiecărui participant au fost la înălțime și echilibrate, fiind adecvate contextului, specificului volumului și relației de respect, prietenie și apreciere menținute de către toți invitații. Pentru mine, ca cititor, spectator și iubitor al condeiului, a rămas o experiență memorabilă.

- MARIANA VICKY VÂRTOSU -

Să vă temeți! Un viitor critic literar: Anca Denisa Șogor!

Și ea a fost prezentă la Odobești (deocamdată „ia notițe”).

P.S.

Dacă tot vorbeam de experiențe memorabile... E cunoscut faptul că, după orice eveniment, fie el cultural sau nu, apar reacții „din sală” și nu numai. Bineînțeles că doamna Vicky nu a ratat ocazia să împărtășească propriile sale impresii despre această lansare și să ofere publicului său virtual „note” despre cei care au fost prezenți. Ceea ce m-a surprins, în schimb, a fost „nota” despre mine, care a venit pe neașteptate, sub forma unei postări:

Recunosc, la acel moment am râs. Nici măcar nu publicasem un volum, iar tot ceea ce adunasem de-a lungul anilor erau fragmente de proză, versuri, câteva aforisme și 4 „romane”.

Acum, rememorând acest moment... Ajung să cred că vârsta își spune iar cuvântul, că doamna Vicky, din câteva discuții cu mine și din prezentarea făcută de doamna Geanina Bîrlădeanu „în culise”, văzuse încă de la acea vreme ceea ce eu am reușit să văd abia doi ani mai târziu...

Articole similare...

Arhivă