ANIVERSARE - 1 an „Dincolo de text: Lecția «Hematomul roșu»”

Pe 10 decembrie 2024, anunțam apariția celui de-al patrulea volum ce-mi poartă semnătura, Dincolo de text: Lecția „Hematomul roșu”. Un alt volum atipic, primul de critică literară, de care m-am ocupat în întregime (text, tehnoredactare și copertă).

Observație: textul din postarea de pe Facebook e disponibil în articolul ANUNȚ: „Dincolo de text: Lecția «Hematomul roșu»”.

Eram foarte mândră de el, de progresul pe care eu, ca autoare și editor de carte, l-am făcut prin acest volum care m-a scos din zona de confort.

De-a lungul unui an de zile, am auzit diferite ecouri:

• „Mi s-a părut că e ceva cu totul deosebit față de critica actuală. Volumul se face remarcat tocmai prin cromatică! Credeam că literatura noastră e pe moarte, că nu mai avem din urmă reactori tineri, dar întâlnind exemple (ca Anca), îmi dau seama că, de fapt, am greșit, că literatura noastră are viitor și e pe mâini bune.” (Culiță Ioan Ușurelu în cadrul emisiunii ATLAS TV - inaugurarea sediului Asociației Culturale „Am talent” de la Broșteni);

• „Avem de-a face cu un text îngrijit, cu o carte-obiect estetic, cu o «abordare inedită», recunoștea chiar Gheorghe Mocanu” (Adrian Dinu Rachieru în Tribuna);

• „Scrisă cu «cerneala» operelor interpretate, cartea este autentică, are cuprindere integrală, simultan analitică și sintetică, suplețe, alternanță, intuiție interogativă și propune coexistența pacifistă a limbajelor/codurilor capabile să revele cititorului visat de Anca Denisa o convergență totală a ansamblurilor, dar și a detaliilor.” (Petre Isachi în Plumb), „Onestitatea, credința în cuvântul scris, acribia filologică și răbdarea benedictină a Denisei sunt exemplare – rara avis la tinerii de vârsta ei.” (Petre Isachi în Salonul literar), „Cum avem câteva particularități din portretul interior, din metafizica, estetica, poetica și poietica autoarei vol. «Dincolo de text», nu ne este greu să vedem în personalitatea viitoarei doctorande o interpretă de idei cu un spirit polemic bine temperat, aflată parțial în opoziție cu expresionismul european” (Petre Isachi în 13 Plus);

• „Autoarea dovedește o excelentă cunoaștere a metodei analitice pusă în practică, nuanțând, până la detaliu, unele chestiuni care scapă cititorului preocupat doar de narațiunea faptică […] după structura ei, cred că e o teză de doctorat.” (Emilian Marcu în Convorbiri literare).

M-am bucurat să constat că intențiile mele pentru acest volum au fost înțelese corect de persoane avizate și recunoscute de instituții respectate la nivel înalt (autori de cronici literare, scriitori respectați din diferite filiale ale Uniunii Scriitorilor din România și membri ai redacțiilor revistelor de prestigiu).

După cum afirmam într-un alt articol, mi-am dorit să ofer publicului tânăr o carte modernă – un alt tip de critică, pe care să o poată înțelege și parcurge –, un studiu ce poate fi considerat un „ghid didactic” util pentru a descoperi, pe cont propriu, fără un îndrumător, câteva straturi ale interpretării literare în vederea dezvoltării propriilor abilități de interpretare a unui text. Mi-am dorit, prin exemplul meu, să contribui la schimbarea percepției asupra tinerilor autori și a tinerilor în general, să îmi transpun PASIUNEA și DEDICAREA într-o carte care, prin concept, abordare și forma de prezentare, are potențialul să iasă în relief în peisajul literaturii române, în ochii tinerilor și seniorilor.

Spre finalul anului, această carte a fost remarcată public, prin două premii de suflet – cel acordat în cadrul festivalului „Vrancea Literară” și cel acordat de Filiala Bacău a Uniunii Scriitorilor din România.

Mă bucur că, prin acest volum (rezultatul a multe nopți albe alocate documentării, interpretării textului, dezvoltării modelului alternativ de critică și esteticii volumului) am reușit să redau ceea ce mi-am propus într-o formă care consider că mă definește ca autor și editor de carte. Mă bucur că, prin acest volum, de care sunt atât de mândră, am întâlnit persoane noi, de la care chiar am ce învăța, în contexte pe care, ca orice tânăr autor, le trăiam doar în visul unei alte vieți. Dar, mai presus de toate... mă bucur că, ușor-ușor, rădăcinile se fixează în pământ și încep să crească frumos pentru ca bobocul de lalea lăsat în urmă de Ande să înflorească, să fie vizitat de albine și să povestească, în locul ei, povestea fetei cu o călimară mov.

Articole similare...

Arhivă